Cum?! Nu mai fumez?!

19 martie, 2008 la 7:49 pm | Publicat în Scrise de U | 2 comentarii
Etichete: fumat, tigara

M-am lăsat de fumat pentru că femeia pe care o iubesc nu suportă fumul de ţigară. Asta se întâmpla acum o lună. A fost o adevarată aventură. Am zis că nu o sa reuşesc nici măcar o zi să rezist fără ţigari. Fumez de la o vârstă fragedă, cam de când era Viceroy la modă. Adică toţi fumam aceeaşi marcă. Plus că ne permitea legea pe atunci să cumpărăm şi la bucată. Acum trebuie să iei ditamai pachetul. Anul acesta ajunsesem să fumez un pachet şi jumatate pe zi. Fumam Marlboro Lights. Să ştiţi că şi astea erau tari. Tuşeam dimineaţa de mama focului.

Etape:

În prima zi îmi venea să muşc din asfalt de nervi. Tremuram pentru că aveam prea mult timp liber şi nu ştiam cu ce să îl ocup. Mâncam foarte mult.

În a doua zi parcă deja mă simţeam adevarat (trv) că nu am mai băgat fum în mine şi mă vedeam sănătos tun. Mă gândeam să îmi cumpăr bomboane, gumă sau plasture.

În a treia zi mestecam gumă tot timpul şi îmi cumpărasem bomboane cu diferite arome. Nu am luat plasture, ştiam că are nicotină în el şi nu mi-ar fi făcut deloc bine.

Uite aşa a trecut o saptamana, în care m-am certat cu toată lumea. Pe toţi îi credeam împotriva mea, toţi parcă râdeau de mine, parcă îi şi vedeam râzând. De femeie m-am luat cel mai tare pentru că din cauza ei renunţasem eu la bunătate de ţigară. Ia ieşit şi pe nas lasatul meu de fumat.

În a doua săptămână s-au schimbat lucrurile. Am început să visez că fumez şi mă trezeam speriat, transpirat şi mai-mai să mă crizez că m-am apucat din nou.

Nu mai spun ca in fiecare dimineaţă mă trezeam şi direct în bucătărie să caut ţigările şi scrumiera. Făceam aceste lucruri fără să realizez ce se întâmplă. Era automatism. Când îmi dădeam seama, îmi trăgeam două palme şi îmi trecea. Mă speria gândul că aş putea să reînceapă maratonul de fumat viteză. Acum mă simt foarte bine, ba chiar mă deranjează fumul şi nesimţiţii care fumează pe stradă. Mă deranjează şi petiţia promovată de Ciutracu. Cică fumatorii sunt discriminaţi. Sper să mă apuc de fumat curand… Problema e că acum nu mai simt nevoia. Adică, eu ce mă fac?! Inainte parcă mă striga ţigara să o iau şi să o aprind, dar acum nu mai ţine.

Sunt un barbat sănătos care a caştigat intr-o lună 7 kilograme de stres. Mulţumesc pentru aplauze. Vă rugăm luaţi loc pe scaune. Şi acum, ca să trag o concluzie, din cauza femeii m-am lăsat eu de fumat. Ştiu, să îmi fie ruşine dar parcă îmi este mai bine. Cel mai greu mi-a fost să renunţ la automatisme, nu neaparat la fum. Plus că eu băgam în mine fum de la ţigară, fum de la pipă şi fum de la trabuc. Adică am fost un fumător pasionat, nu aşa, zeflemist. Cine nu inţelege cum stă treaba cu fumatul să nu se apuce.

Vorba unui om în viaţă: ” Un fumător adevarat trebuie să aiba la el: scrumieră, gumă de mestecat, foc şi ţigări. „.

Eu mă consider un profesionist care a ieşit la pensie.