Costică

Îl ştiu pe Costică de când ne-am mutat aici, adică de jumătate de an. El e omul bun la toate. Nea Costică, aşa îi spunem noi, vrei nu vrei te ajută. Există şi o condiţie daca vrei să fie serviabil, să îi dai să bea. Păi cine îşi permite să nu îi dea un păhărel lu’ Nea Costică. Într-o zi, săptămâna trecută parcă, vine Nea Costică amărât şi supărat foc. Îl întreb eu, numai aşa ca să ajut omu’ să se descarce:

– Ia spune Nea Costică, ce e cu matale?

Şi atât mi-a trebuit. Băi şi când începe Nea Costică al meu să înjure ca la uşa cortului, să plângă, să urle, să ţipe, mai mai să se dea şi cu capul de pereţi.

– Măi, Nea Costică, ce ai bre? Ai băut benzină?

Parcă am pus sare pe rană că a început şi mai supărat. Deja trecuse la înjurat persoane, date de naştere, pe soacră-sa, pe nevastă-sa. Apropo, pe nevastă-sa nu o cunoaşte nimeni, numai el ştie dacă există sau nu. Şi uite aşa am asistat eu la un spectacol de jumatate de oră din care nu am înţeles nimic. După ce s-au potolit apele, a reuşit sa îmi explice că ăştia s-au vorbit prin cartier şi nu îi mai dă nimeni de băut de când s-a îmbătat ultima oară şi a cântat la 4 dimineaţa, într-o sâmbătă, în mijlocul cartierului, „Ia-ţi mireasă ziua bună!”. Ştiu că atunci l-au luat vreo doi vecini şi l-au dus la culcare după ce stârnise toţi câinii din cartier. S-a bătut şi cu ăia doi vecini care l-au cam învineţit. Şi uite aşa s-a supărat cartierul pe Nea Costică. S-a dus să doarmă după ce mi-a povestit despre ce era vorba. Se pare că băutura îi dădea puteri, iar când n-o avea era slăbit şi nu era deloc simpatic. Mi-a fost tare milă de el dar şi de mine mi-a fost că mi-a stricat ziua. Eu care vroiam sa îmi mai spună un banc sau o glumă proastă, cât să mă facă să râd.

Morala:

Bei când ai!